ZĂGĂZUÍT, –Ă, zăgăzuiți, –te, adj. Barat, îndiguit, oprit pe loc, îngrădit. – V. zăgăzui.
ZĂGĂZUÍT, -Ă, zăgăzuiți, -te, adj. Barat, îndiguit, oprit pe loc, îngrădit. – V. zăgăzui.
ZĂGĂZUÍT adj. 1. barat, stăvilit. (O apă ~.) 2. v. în-diguit.
ZĂGĂZUÍ, zăgăzuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A stăvili; a îndigui, a bara. 2. Fig. A opri, a împiedica (o acțiune). – Zăgaz + suf. –ui.
A ZĂGĂZUÍ ~íesc tranz. 1) (torente de apă) A opri cu ajutorul unui zăgaz; a îndigui; a stăvili; a bara. 2) (activități, planuri, idei etc.) A împiedica să se manifeste sau să se realizeze; a stăvili; a frâna. /zăgaz + suf. ~ui
ZĂGĂZUÍ, zăgăzuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A stăvili; a îndigui, a bara. 2. Fig. A opri, a împiedica (o acțiune). – Din zăgaz.
zăgăzuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zagazuiésc, imperf. 3 sg. zăgăzuiá conj. prez. 3 să zăgăzuiáscă
ZĂGĂZUÍ vb. 1. a bara, a stăvili, (Bucov.) a hăti. (A ~ o apă.) 2. v. îndigui.
ZĂGĂZUÍ vb. v. domoli, potoli, stăpâni, stăvili, tempera.
zăgăzuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăgăzuiésc, imperf. 3 sg. zăgăzuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zăgăzuiáscă