ZADÁR s. n. (Rar) Inutilitate, zădărnicie. ◊ Loc. adv. (Curent) În zadar = degeaba, fără folos, zadarnic, în deșert, în van. [Var.: zădár s. n.] – Din sl. za darŭ.
ZADÁR n. rar Lucru inutil; inutilitate. ◊ În ~ fără rost; degeaba; zadarnic. /sl. za daru
ZADÁR s. n. Inutilitate, zădărnicie. ◊ Loc. adv. În zadar = degeaba, în deșert, în van. [Var.: zădár s. n.] – Slav (v. sl. za darŭ).
zadár (rar) s. n.
ZADÁR s. v. deșertăciune, inutilitate, zădărnicie.
zadár adv. – În locuțiunea în zadar: în van, inutil. Sl. za darŭ „de dar” (Miklosich, Lexicon, 153; Cihac, II, 90), cf. dar. Pentru evoluția semantică, cf. pol. zadar „de dar” și „inutil”, rom. degeaba, sp. de balde și en balde, rus. daram „dăruit” și „inutil”. – Der. zadarnic (var. Mold. zădarnic), adj. (inutil, van); zădărnici, vb. (a face inutil, a face să nu se realizeze ceva); zădărnicie, s. f. (vanitate, inutilitate).
zadár s. n.
ZĂDÁR s. n. v. zadar.
ZĂDÁR s. n. v. zadar.
în zadár loc. adv.