ZĂBUNÁR, zăbunari, s. m. Persoană care face sau vinde zăbune. Zăbun + suf. –ar.
ZĂBUNÁR, zăbunari, s. m. Persoană care face sau vinde zăbune. – Din zăbun + suf. -ar.
zăbunár (înv., pop.) s. m., pl. zăbunári
zăbunár s. m., pl. zăbunári
ZĂBUNÁR ~i m. înv. 1) Meșter care confecționa zăbune. 2) Negustor de zabune. /zăbun + suf. ~ar