ZĂBOVITÓR, –OÁRE, zăbovitori, –oare, adj. (Înv.) Zăbavnic. – Zăbovi + suf. -tor.ZĂBOVITÓR, -OÁRE, zăbovitori, -oare, adj. Zăbavnic. – Din zăbovi + suf. -(i)tor.zăbovitór (înv.) adj. m., pl. zăbovitóri; f. sg. și pl. zăbovitoáreZĂBOVITÓR adj. v. întârziat.zăbovitór adj. m., pl. zăbovitóri; f. sg. și pl. zăbovitoáreZĂBOVITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) înv. Care manifestă zăbavă; care zăbovește; tără-gănător; zăbavnic. /a zăbovi + suf. ~tor