ZĂBÁVNIC, –Ă, zăbavnici, –ce, adj. (Înv.) Care zăbovește, care întârzie; zăbovitor. ♦ Încet, greoi. – Din sl. zabavĩnŭ.
ZĂBÁVNIC, -Ă, zăbavnici, -ce, adj. (Înv.) Care zăbovește, care întârzie; zăbovitor. ♦ Încet, greoi. – Slav (v. sl. zabavĩnŭ).
zăbávnic (înv.) adj. m., pl. zăbávnici; f. zăbávnică, pl. zăbávnice
ZĂBÁVNIC adj. v. greoi, încet, întârziat, lent, moale, molatic, molâu.
zăbávnic adj. m., pl. zăbávnici; f. sg. zăbávnică, pl. zăbávnice
ZĂBÁVNIC ~că (~ci, ~ce) înv. Care manifestă zăbavă; care zăbovește; zăbovitor; tărăgănător. /sl. zabavinu