XILOGRAVÚRĂ, xilogravuri, s. f. 1. Totalitatea procedeelor necesare producerii formei de tipar pentru xilografie; formă de tipar obținută printr-un astfel de procedeu. 2. Procedeu de gravură care constă din săparea unui desen pe o placă de lemn și imprimarea lui pe hârtie. 3. Arta de a grava în lemn. ◊ Clișeu gravat în lemn; stampă executată cu un astfel de clișeu. – Din fr. xylogravure.
XILOGRAVÚRĂ s.f. Xilografie. ♦ Clișeu gravat în lemn; reproducere obținută după un astfel de clișeu. ♦ Desen cu linii groase având tehnica gravurilor în lemn. [ fr. xylogravure].
XILOGRAVÚRĂ s. f. procedeu de obținere a unui clișeu în lemn prin gravare; xilografie. ◊ clișeul însuși; reproducere după un astfel de clișeu. ◊ desen cu linii groase, având tehnica gravurilor în lemn. ( fr. xylogravure)
XILOGRAVÚRĂ, xilogravuri, s. f. 1. Arta de a grava în lemn. 2. Clișeu gravat în lemn; stampă executată cu un astfel de clișeu. – Din xilo[grafie] + gravură.
xilogravúră (-lo-gra-) s. f., g.-d. art. xilogravúrii; (clișee, stampe) pl. xilogravúri
xilogravúră s. f. (sil. –gra-), g.-d. art. xilogravúrii; (clișee, stampe) pl. xilogravúri
XILOGRAVÚRĂ ~i f. 1) Procedeu tehnic de gravură care constă din săparea unui desen pe o placă de lemn și imprimarea lui. 2) Arta de a grava în lemn. 3) Stampă obținută prin acest procedeu. [Sil. -lo-gra-] /fr. xylogravure