XEROGRAFIÁ vb. tr. a multiplica prin xerografie. ( germ. xerographieren)
XEROGRAFIÁ, xerografiéz, vb. I. Tranz. A supune procesului de copiere un material tipărit, scris sau ilustrat de pe hârtie sau film, în care regiunile de pe suprafața unei coli albe corespunzătoare acelora ale originalului care se doresc a fi reproduse sunt sensibilizate prin încărcare electrostatică, așa încât, în momentul în care li se aplică un strat de rășină colorată încărcat cu sarcină opusă, doar regiunile încărcate inițial rețin depunerea de rășină care ulterior este integrată în mod permanent în coala albă. [ind. prez. 3 sg. și pl. xerografiáză] (cf. engl. xerography) [def. MW]
xerografiá vb., ind. prez. 1 sg. xerografiéz, 3 sg și pl. xerografiáză
XEROGRAFÍE, xerografii, s. f. Procedeu de tipar folosit pentru reprezentarea unor imagini și documente și bazat pe impresionarea unei plăci electrizate acoperite cu un strat de material sensibil la lumină. – Din germ. Xerographie, fr. xérographie.
XEROGRAFÍE f. poligr. Procedeu tipografic folosit pentru a reproduce unele imagini și documente prin intermediul unui strat de material sensibil la lumină. [G.-D. xero-grafiei] /germ. Xerographie
XEROGRAFÍE s.f. (Poligr.) Procedeu de tipar la care se folosește o pulbere încărcată cu electricitate statică. [Gen. -iei. / germ. Xerographie, fr. xérographie, cf. gr. xeros – uscat, graphein – a scrie].
XEROGRAFÍE s. f. procedeu de copiat și multiplicat, fără contact, prin impresionarea unei plăci acoperite cu un strat de material fotoconductor și încărcate cu electricitate statică. ( germ. Xerographie, fr. xérographie)
xerografíe
(-ro-gra-)
s. f.,
art. xerografía,
g.-d. xerografíi;
g.-d. art. xerografíei;
pl. xerografíi,
art. xerografíile
xerografíe (-ro-gra-) s. f., art. xerografía, g.-d. xerografíi, art. xerografíei; pl. xerografíi, art. xerografíile
xerografíe s. f. (sil. –gra-), art. xerografía, g.-d. xerografíi, art. xerografíei; pl. xerografíi
XEROGRAFÍE (‹ xero- + gr. graphein „a scrie”) s. f. Procedeu de fotocopiere în care transferul imaginilor se realizează prin intermediul forței de atracție a sarcinilor electrice care acționează asupra unei „cerneli uscate”, tonerul. Este utilizat pentru fotocopiatoare (aparate Xerox), imprimante laser și LED (cu diodă emițătoare de lumină). În cazul fotocopiatoarelor de birou, documentul care urmează să fie reprodus este expus la lumină. Lumina este reflectată de porțiunile albe și proiectată pe un tambur acoperit cu un material fotosensibil și încărcat cu electricitate pozitivă. Sarcinile electrice sunt neutralizate de lumină, așa că se păstrează doar acolo unde porțiunile întunecate (litere, desene etc.) nu au reflectat lumina. Tonerul, cu sarcină electrică negativă, se împrăștie pe suprafața tamburului și aderă la sarcinile pozitive rămase. Este introdusă apoi foaia de hârtie pe un suport încărcat electric, care atrage liniile de toner, transferându-le pe hârtie. Pentru ca imaginea să se fixeze, hârtia este încălzită și presată. Pentru a obține o imagine completă, tamburul se rotește de mai multe ori. Procedeul a fost inventat de Chester Carlson în 1938 și pus la punct de compania Haloid din S.U.A., care a început să comercializeze fotocopiatoare în 1960, luând din 1961 denumirea de Xerox Corporation.