XENOMORFÍE s. f. Proprietate a unui mineral de a se prezenta și sub altă formă decât cea obișnuită. – Din fr. xénomorphie.XENOMORFÍE s.f. (Min.) Proprietate a unui mineral de a se prezenta și sub altă formă cristalografică decât cea obișnuită, datorită mineralelor înconjurătoare formate mai de timpuriu; xenomorfism. [Gen. -iei. / fr. xénomorphie, cf. gr. xenos – străin, morphe
– formă].XENOMORFÍE s.f. Proprietate a unui mineral de a se prezenta și sub altă formă cristalografică decât cea obișnuită, datorită mineralelor înconjurătoare, formate mai de timpuriu; xenomorfism. (din fr. xénomorphie)xenomorfíe s. f., art. xenomorfía, g.-d. xenomorfíi, art. xenomorfíeiXENOMORFÍE s.f., art. xenomorfía, g.-d. xenomorfíi, art. xenomorfíei; pl. xenomorfíixenomorfíe s. f., art. xenomorfía, g.-d. xenomorfíi, art. xenomorfíei; pl. xenomorfíi