XENOMORFÍE s. f. Proprietate a unui mineral de a se prezenta și sub altă formă decât cea obișnuită. – Din fr. xénomorphie.
XENOMORFÍE s.f. (Min.) Proprietate a unui mineral de a se prezenta și sub altă formă cristalografică decât cea obișnuită, datorită mineralelor înconjurătoare formate mai de timpuriu; xenomorfism. [Gen. -iei. / fr. xénomorphie, cf. gr. xenos – străin, morphe – formă].
XENOMORFÍE s.f. Proprietate a unui mineral de a se prezenta și sub altă formă cristalografică decât cea obișnuită, datorită mineralelor înconjurătoare, formate mai de timpuriu; xenomorfism. (din fr. xénomorphie)
xenomorfíe s. f., art. xenomorfía, g.-d. xenomorfíi, art. xenomorfíei
XENOMORFÍE s.f., art. xenomorfía, g.-d. xenomorfíi, art. xenomorfíei; pl. xenomorfíi
xenomorfíe s. f., art. xenomorfía, g.-d. xenomorfíi, art. xenomorfíei; pl. xenomorfíi