VRĂJITORÍE, vrăjitorii, s. f. Faptul de a face vrăji; îndeletnicirea vrăjitorului. – Vrăjitor + suf. -ie.
VRĂJITORÍE s. v. vrajă.
vrăjitoríe s. f., art. vrăjitoría, g.-d. art. vrăjitoríei; pl. vrăjitoríi, art. vrăjitoríile
VRĂJITORÍE ~i f. 1) Totalitate a mijloacelor care se crede că pot transforma în mod miraculos realitatea; fermecătorie. 2) Ocupația de vrăjitor; fermecătorie. [G.-D. vrăjitoriei] /vrăjitor + suf. ~ie