VRĂBÉTE, vrăbeți, s. m. Vrabie; bărbătușul vrabiei. [Var.: vrăbéț s. m.] – Din bg. vrabec, scr. vrabac.
VRĂBÉTE s. v. vrabie.
vrăbéte s. m., pl. vrăbéți
VRĂBÉTE ~ți m. Bărbătușul vrabiei; vrăbioi. / bulg. vrabec, sb. vrabac