VOZGLÁS, vozglasuri, s. n. Pasaj final al unei ectenii, cântat de preot cu glas tare; vozglașenie. – Din sl. vŭglasŭ.
VOZGLÁS s. (BIS.) (înv.) vozglașenie.
vozglás (-suri), s. m. – Pasaj final al anumitor rugăciuni pe care preotul îl pronunță mai răspicat. Sl. vŭzglasŭ (Tiktin). Cuvînt identic lui vozglașenie, s. f., din sl. vŭzglašenije.
vozglás s. n., pl. vozglásuri