VÓSTRU, VOÁSTRĂ, voștri, voastre, pron. pos., adj. pos. (De obicei precedat de art. „al”, „a”, „ai”, „ale”). I. Pron. pos. 1. (Înlocuiește numele obiectului posedat de persoana căreia i se adresează cineva și de un grup din care persoana respectivă face parte, precum și numele acestora) Are o mașină ca a voastră. 2. (Pop.: mai ales la m. pl.; indică soțul, soția, familia, rudele persoanei căreia i se adresează cineva și ale persoanelor din același grup cu ea, înlocuind și numele acestora) Când vin ai voștri acasă? 3. (Indică lucrurile personale, proprietatea, preocupările etc. persoanei căreia i se adresează cineva și ale persoanelor din același grup cu ea, înlocuind și numele acestora) Mă întorc la ale voastre. II. Adj. pos. 1. Care se află în posesiunea persoanei căreia i se adresează cineva și a unui grup din care persoana respectivă face parte, care este legat printr-o relație de proprietate cu persoana căreia i se adresează cineva și cu grupul din care aceasta face parte. Casa voastră. 2. Care este legat printr-o relație cu persoana căreia i se adresează cineva și cu grupul din care aceasta face parte. Picioarele voastre. 3. Care este legat printr-o relație de dependență cu persoana căreia i se adresează cineva și cu grupul din care aceasta face parte. Gazda voastră. Strămoșii voștri. 4. Care este spus, săvârșit de persoana căreia i se adresează cineva și de grupul din care face parte. Acțiunea voastră. ♦ (Ca plural al modestiei) Cartea voastră. 5. (Cu valoare obiectivă) Vine în ajutorul vostru. 6. (Însoțește un termen reverențios de adresare) Domnia-voastră.
[Var.: (reg.) vost, voástă pron. pos., adj. pos.] – Lat. pop. voster (= vester), vostra.vóstru (voástră), adj. pos. – Care aparține sau se referă la persoana căreia i se adresează vorbitorul și la grupul din care acesta face parte. – Mr., megl., istr. vostru. Lat. voster, forma vulgară în loc de vester (Pușcariu 1919; REW 9279; Rosetti, I, 59), cf. vegl. vestro, it. vostro, prov., cat., v. fr. vostre, fr. votre, sp. vuestro, port. vosso.vóstru (precedat de al) pr. m., pl. ai vóștri, g.-d. álor vóștri; f. sg. a voástră, pl. ále voástre, g.-d. álor voástreVÓSTRU1 voástră (vóștri, voástre) pron. pos. (precedat de art. al, a, ai, ale înlocuiește numele obiectului posedat de persoana cărei i se adresează cineva și de grupul din care face parte). ◊ Ai voștri cei apropiați vouă. /lat. vosterVÓSTRU2 voástră (vóștri, voástre) adj. pos. 1) Care aparține celor căror li se adresează vorbitorul. Dicționarul ~. 2) Care se află în anumite relații (de prietenie, de înrudire ș. a.) cu cei căror li se adresează vorbitorul. Părinții voștri. 3) Care este realizat de cei cu care vorbește vorbitorul. Acțiunile voastre. /lat. vosterAlteța Voástră loc. pr., g.-d. Alteței VoástreAltéțele Voástre loc. pr.Eminénțele Voástre loc pr.Sfințía Voástră loc. pr., g.-d. Sfințíei VoástreSfințíile Voástre (-ți-i) loc. pr.Domnía voástră s. f. art. + adj., g.-d. Domníei voástre; pl. Domníile voástre, g.-d. Domníilor voástre; abr. Dvs. sau Dv.Preasfințía voástră s. f. art. + adj. (sil. mf. -sfin-), g.-d. Preasfințíei voástre; pl. Preasfințíile voástrevóstru/al vóstru adj. m., pl. vóștri/ai vóștri, f. sg. voástră/a voástră, g.-d. voástre/a voástre, pl. voástre/ale voástre