VORBULÍȚĂ, vorbulițe, s. f. Diminutiv a lui vorbă; vorbușoară, vorbișoară, vorbuță. – Vorbă + suf. -uliță.
VORBULÍȚĂ s. vorbușoară, (reg.) vorbuță.
vorbulíță s. f., g.-d. art. vorbulíței; pl. vorbulíțe