VORBÁR, -Ă, vorbari, -e, adj. 1. (Reg.) Vorbăreț. 2. (Învechit) Dicționar. – Vorbă + suf. -ar.
VORBÁR s. v. dicționar, lexicon, vocabular.
VORBÁR s., adj. v. clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreț.
vorbár adj. m., pl. vorbári; f. sg. vorbáră, pl. vorbáre