VONICÉR, voniceri, s. m. Arbust cu ramurile în patru muchii și cu flori albe-verzui; salbă-moale (Evonymus europaeus) – Et. nec.
VONICÉR s. (BOT.; Evonymus europaea) salbă-moale, (reg.) caprifoi, clocuță, grujarea, sânger, voinicar, lemn-câinesc, lemnul-câinelui, parasta-sul-popii, pomiță-de-sânger.
VONICÉR s. v. lemn-râios, părul-ciutei, salbă-moale, salbă-râioasă, verigar.
vonicér s. m., pl. vonicéri
VONICÉR ~i m. Arbust cu ramurile în patru muchii, având frunze lucitoare și flori albe-verzui. /voinic + suf. ~er