VOMITÁRE, vomitări, s. f. Faptul de a vomita; vomă, vomisment. – V. vomita.
VOMITÁRE s.f. Acțiunea de a vomita și rezultatul ei; vomare; vomisment. [ vomita].
VOMITÁRE s. (MED.) debordare, vărsare, vomare, vomă, (livr.) vomisment, (pop.) borâre, borât. (~ băuturii.)
vomitáre s. f., g.-d. art. vomitării; pl. vomitări
VOMITÁ, vomít, vb. I. Tranz. A da afară prin esofag și pe gură mâncarea ajunsă în stomac (și în intestinul subțire); a vărsa, a voma, a borî. – Din it. vomitare.
A VOMITÁ vomít tranz. (alimente) A da afară din stomac pe gură. /lat. vomitare
VOMITÁ vb. I. tr. A da afară pe gură mâncarea ajunsă în stomac și nedigerată bine; a vărsa, a voma. [Cf. lat., it. vomitare].
VOMITÁ vb. tr. a da afară pe gură mâncarea ajunsă în stomac și nedigerată bine; a voma. ( lat., it. vomitare)
VOMITÁ vb. (MED.) a deborda, a vărsa, a voma, (pop.) a borî, a lepăda, (reg.) a oticni. (A băut mult și a ~.)
vomitá vb., ind. prez. 1 sg. vomít, 3 sg. și pl. vomítă