VIZIÚNE, viziuni, s. f. 1. Percepție vizuală; p. ext. imagine, reprezentare. 2. Mod de a vedea, de a concepe lucrurile; concepție, opinie. 3. Percepție imaginară a unor lucruri nereale. ♦ Ceea ce i se pare cuiva că vede ca urmare a acestei percepții. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. vision. Cf. lat. visio, -onis.
VIZIÚNE s.f. 1. Percepție vizuală; (p. ext.) imagine, reprezentare. 2. Mod specific de înțelegere și de interpretare a lucrurilor sau a fenomenelor; (p. ext.) previziune, perspectivă. 3. Vedenie, închipuire, halucinație, nălucire. [Pron. -zi-u-. / cf. fr. vision, it. visione, lat. visio].
VIZIÚNE s. f. 1. percepție vizuală; imagine, reprezentare; (p. ext.) previziune; perspectivă. 2. mod specific de a înțelege și interpreta lucrurile sau fenomenele; opinie. 3. vedenie, halucinație. 4. (ret.) folosirea prezentului în locul unui timp trecut. ( fr. vision, lat. visio)
VIZIÚNE s. 1. v. imagine. 2. v. fantomă. 3. v. spectru. 4. perspectivă. 5. v. concepție.
viziúne s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art. viziúnii; pl. viziúni
VIZIÚNE ~i f. 1) Percepere a lumii materiale cu ajutorul văzului. 2) Proprietate de a vedea în minte; reprezentare. 3) Mod de a înțelege și interpreta lucrurile; concepție. ~ asupra lumii. 4) fig. Reprezentare imaginară a unor lucruri ireale, ca produs al unei stări patologice a psihicului; halucinație; vedenie; fantasmă. [G.-D. viziunii; Sil. -zi-u-] /fr. vision