VIZITÍU, vizitii, s. m. 1. Persoană care mână (ca profesionist) caii la o trăsură, la o căruță etc. 2. (Art.) Numele popular al unei constelații din emisfera boreală, situată în apropiere de constelația Gemenilor. [Var.: (reg.) vezetéu s. m.] – Din magh. vezetö.
VIZITÍU s. 1. v. birjar. 2. (ASTRON.; art.) (reg.) ocolul (art.), surugiul (art.), trăsura (art.), țarcul (art.), carul-lui-Dumnezeu.
vizitíu (-íi), s. m. – Birjar, căruțaș. – Var. Mold. vezeteu. Mag. vezetö (Tiktin), cf. sl. vozotaĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 455).
vizitíu s. m., art. vizitíul; pl. vizitíi, art. vizitíii
VIZITÍU ~i m. 1) Persoană care mână caii la o trăsură. 2) art. pop. Una dintre cele douăsprezece constelații zodiacale, situată în emisfera boreală. /ung. vezető