VIZÁRE1, vizări, s. f. Acțiunea de a viza1 și rezultatul ei. – V. viza1.
VIZÁRE2, vizări, s. f. Acțiunea de a viza2 și rezultatul ei. – V. viza2.
VIZÁRE1 s.f. Acțiunea de a viza1 și rezultatul ei; aplicare, obținere a unei vize. [ viza1].
VIZÁRE2 s.f. Acțiunea de a viza2; ochire. ♦ (Cinem.) Controlul imaginii în timpul filmării. [ viza2].
VIZÁRE s. v. țintire.
vizáre s. f., g.-d. art. vizării; pl. vizări
VIZÁ2, vizez, vb. I. Tranz. 1. A dirija, a îndrepta o armă, un aparat de măsură etc. (sau o parte a lor) spre un anumit obiectiv. 2. Fig., A se referi, a face aluzie la ceva; a ținti, a avea ca obiectiv, a avea ca scop. – Din fr. viser.
VIZÁ1, vizez, vb. I. Tranz. A aplica o viză pe un act oficial, pentru a-i da valabilitate. – Din fr. viser.
A VIZÁ1 ~éz tranz. (acte oficiale) A certifica printr-o viză. /fr. viser
A VIZÁ2 ~éz tranz. 1) (obiecte) A prinde în vizor; a ochi; a ținti. 2) fig. A avea în vedere (printr-o aluzie); a ține în centrul de interese; a ținti. /fr. viser
VIZÁ1 vb. I. tr. A pune o viză (pe un pașaport, pe un permis etc.). [ fr. viser].
VIZÁ2 vb. I. tr. 1. A prinde în câmpul unui aparat optic un obiect sau un punct de pe un teren, care trebuie observat; (p. ext.) a ochi. 2. (Fig.) A avea în vedere, a se referi, a face aluzie la ceva; a urmări, a avea ca scop. [ fr. viser, cf. lat. visus – văzut].
VIZÁ vb. tr. 1. a pune o viză (pe un pașaport, pe un permis etc.). 2. a prinde în câmpul unui aparat optic un obiect sau un punct de pe un teren, care trebuie observat; (p. ext.) a ochi. 3. (fig.) a avea în vedere, a se referi, a face aluzie la ceva; a urmări. ( fr. viser)
VIZÁ vb. 1. v. ținti. 2. v. referi. 3. v. aspira.
VIZĂ GÁLBENĂ s. v. șip.
vizá (a aplica o viză, a dirija, a ținti) vb., ind. prez. 1 sg. vizéz, 3 sg. și pl. vizeáză