VÍZĂ³, vize, s. f. Linie formată din prelungirea razei vizuale, printr-un aparat topografic, până la un anumit punct de pe teren; p. ext. linie trasată pe o planșetă și care unește locul unde se află aparatul de observare cu punctul vizat. – După fr. visée.
VÍZĂ¹, vize, s. f. Însemnare, parafă etc. trecută de o autoritate pe un act, pentru a-i da valabilitate, pentru a-i confirma primirea etc. – Din fr. visa.
VÍZĂ², vize, s. f. Pește de apă dulce, asemănător cu cega, cu botul scurt, conic și rotunjit (Acipenser nudiventris). Cf. rus. viz.
VÍZĂ¹ s.f. Semn sau mențiune făcută pe un act pentru a indica faptul că a fost văzut, verificat sau rezolvat. [ fr. visa, cf. lat. visa – văzută].
VÍZĂ² s.f. Linie formată din prelungirea razei vizuale printr-un aparat topografic până la un anumit punct de pe teren; (p. ext.) linie trasată pe o planșetă și care unește locul unde se află aparatul de observare cu punctul vizat. [ fr. visée, cf. viser – a ochi].
VÍZĂ¹ s. f. semn, mențiune pe un act pentru a indica faptul că a fost văzut, verificat sau rezolvat. ( fr. visa)
VÍZĂ² s. f. linie din prelungirea razei vizuale printr-un aparat topografic până la un anumit punct de pe teren; (p. ext.) linie trasată pe o planșetă și care unește locul unde se află aparatul de observare cu punctul vizat. ( fr. visée)
víză (-ze), s. f. – Parafă, însemnare pe un act. Fr. visa. – Der. viza, vb. (a aplica o viză; a tinde, a ținti), din fr. viser; vizor, s. n., din fr. viseur, cf. Graur, Viața rom., 1940, nr. 3, p. 110; vizibil, adj., din fr. visible; vizibilitate, s. f.; vizieră, s. f., din fr. visière; viziune, s. f., din fr. vision; vizionar, s. m., din fr. visionnaire.
víză (-ze), s. f. – Sturion (Acipenser glaber). Rut., rus. viz, pol. wyz, slov., mag. viza (Cihac, II, 460).
víză (adm., zool., topogr.) s. f., g.-d. art. vízei; pl. víze
VIZÁ², vizez, vb. I. Tranz. 1. A dirija, a îndrepta o armă, un aparat de măsură etc. (sau o parte a lor) spre un anumit obiectiv. 2. Fig., A se referi, a face aluzie la ceva; a ținti, a avea ca obiectiv, a avea ca scop. – Din fr. viser.
VIZÁ¹, vizez, vb. I. Tranz. A aplica o viză pe un act oficial, pentru a-i da valabilitate. – Din fr. viser.
A VIZÁ¹ ~éz tranz. (acte oficiale) A certifica printr-o viză. /fr. viser
A VIZÁ² ~éz tranz. 1) (obiecte) A prinde în vizor; a ochi; a ținti. 2) fig. A avea în vedere (printr-o aluzie); a ține în centrul de interese; a ținti. /fr. viser
VÍZĂ ~e f. Formulă specială sau ștampilă, însoțită de o semnătură, care se aplică de către o autoritate pe un document pentru a-l face valabil. [G.-D. vizei] /fr. visa
VIZÁ¹ vb. I. tr. A pune o viză (pe un pașaport, pe un permis etc.). [ fr. viser].
VIZÁ² vb. I. tr. 1. A prinde în câmpul unui aparat optic un obiect sau un punct de pe un teren, care trebuie observat; (p. ext.) a ochi. 2. (Fig.) A avea în vedere, a se referi, a face aluzie la ceva; a urmări, a avea ca scop. [ fr. viser, cf. lat. visus – văzut].
VIZÁ vb. tr. 1. a pune o viză (pe un pașaport, pe un permis etc.). 2. a prinde în câmpul unui aparat optic un obiect sau un punct de pe un teren, care trebuie observat; (p. ext.) a ochi. 3. (fig.) a avea în vedere, a se referi, a face aluzie la ceva; a urmări. ( fr. viser)
VIZÁ vb. 1. v. ținti. 2. v. referi. 3. v. aspira.
VIZĂ GÁLBENĂ s. v. șip.
vizá (a aplica o viză, a dirija, a ținti) vb., ind. prez. 1 sg. vizéz, 3 sg. și pl. vizeáză
VIZĂ, vize, s.f. Pește din fam. acipenseridae (sturioni), prezent în Marea Neagră și Marea Caspică, dar frecvent și în apele dulci aferente, putând ajunge de 1,5-2 m lungime. – V. sturion