VIROÁGĂ, viroage, s. f. Vale mică, râpoasă, mocirloasă, formată de ploi și de inundații sau prin părăsirea albiei de către un râu; albia unui torent, cu malurile adânci și abrupte. – Et. nec.
viroágă s. f., g.-d. art. viroágei; pl. viroáge
VIROÁGĂ ~ge f. rar Râpă mică, mocir-loasă, formată de apa ploilor, de inundații sau prin părăsirea albiei de către un râu. /Orig. nec.