VÍRGA subst. (Met.) Fenomen constând în evaporarea ploii înainte de a atinge solul, întâlnit mai ales în zonele montane. – Din lat., fr. virga.
VÍRGA s.f. (Muz.) Semn din muzica gregoriană, derivat din accentul grav latin. [ it., lat. virga].
VÍRGA s.n. Picături de apă care cad din nori sub forma unor fâșii, evaporându-se până la pământ. [ fr., lat. virga].
VÍRGA¹ s. f. semn din muzica gregoriană, derivat din accentul grav latin. ( lat. virga)
VÍRGA² s. n. (met.) fenomen în evaporarea ploii înainte de a ajunge la pământ, în zonele montane. ( lat., fr. virga)
vírga s. n.