VIRARE

VIRARE

VIRÁRE, virări, s. f. Acțiunea de a vira și rezultatul ei; viraj. ♦ (Rar) Virament. – V. vira.
VIRÁRE s.f. Acțiunea de a vira; viraj. ♦ (Rar) Virament. [ vira].
VIRÁRE s. v. cotire.
viráre s. f., g.-d. art. virării; pl. virări
VIRÁ, virez, vb. I. 1. Intranz. (Despre vehicule) A schimba direcția de mers; a coti. ♦ (Despre oameni) A face ca un vehicul în mers să-și schimbe direcția; a coti, a cârmi. 2. Tranz. A trece o sumă de bani de la un cont la altul. 3. Tranz. A trata o copie fotografică cu o soluție specială pentru a-i schimba nuanțele de negru în alte nuanțe. – Din fr. virer.
A VIRÁ ~éz 1. intranz. 1) (despre vehicule) A schimba direcția inițială; a face un viraj; a coti. 2) A schimba tema discuției; a trece la altă vorbă. 2. tranz. 1) (sume de bani) A transfera prin virament. 2) chim. (copii fotografice) A trata cu o soluție specială pentru a schimba culoarea. /fr. virer
VIRÁ vb. I. 1. intr. (Despre vehicule) A coti, a-și schimba direcția. ♦ (Mar.) A readuce la bord lanțul și ancora navei; a ridica o greutate. 2. tr. (Cont.) A trece dintr-un cont (debitor) în alt cont (creditor); a face un virament. 3. tr. (Despre culori) A trece la altă culoare (sub acțiunea unui reactiv). ♦ A schimba culoarea unui pozitiv fotografic cu ajutorul unui reactiv. ♦ (Fig.) A-și schimba nuanța. [ fr. virer, it. virare].
VIRÁ I. vb. intr. 1. (despre vehicule, nave, aeronave) a-și schimba direcția ◊ (despre vânt) a gira în sensul acelor unui ceasornic. 2. (mar.) a trage la bord o parâmă, lanțul ancorei; a ridica o greutate. II. tr. 1. (cont.) a face un virament. 2. (despre culori) a trece la altă culoare (sub acțiunea unui reactiv). ◊ (fot.) a schimba culoarea unui pozitiv cu ajutorul unui reactiv. ◊ (fig.) a-și schimba nuanța. ( fr. virer)
VIRÁ vb. v. coti.
virá vb., ind. prez. 1 sg. viréz, 3 sg. și pl. vireáză