VIRÁJ, viraje, s. n. 1. Faptul de a vira, de a(-și) schimba direcția de mers; cotire. ♦ Porțiune curbă de șosea cu rază de curbură mică. 2. (Chim.) Schimbare a culorii unei substanțe cu ajutorul unui reactiv; schimbare a culorii unui pozitiv fotografic. [Pl. și: virajuri. – Var.: (rar) virágiu s. n.] – Din fr. virage.
VIRÁJ s.n. 1. Faptul de a vira; cotire, ocolire. ♦ Porțiune de șosea în curbă, cu curbură foarte mică. ♦ Evoluție a unui avion pe o traiectorie curbilinie orizontală. 2. (Chim.) Schimbarea culorii unei substanțe; schimbarea culorii unui pozitiv fotografic. [Pl. -je, -juri, var. viragiu s.n. / fr. virage].
VIRÁJ s. n. 1. faptul de a vira (1). 2. porțiune, curbă de șosea cu curbură foarte mică. 3. evoluție a unui avion pe o traiectorie curbă în plan orizontal. 4. schimbare a culorii unei substanțe, a unui pozitiv fotografic. ( fr. virage)
VIRÁJ s. 1. v. cotire. 2. v. curbă.
viráj s. n., pl. viráje
VIRÁJ ~e n. 1) Mișcare a unui vehicul care își schimbă (brusc) direcția. 2) Loc unde se face o schimbare de direcție; cotitură; cot. 3) chim. Schimbare a culorii unui indicator ca semn al sfârșitului unei reacții. 4) Transformare chimică pe care o suferă imaginea fotografică. /fr. viraje