VIOLÉT, -Ă, violeți, -te, adj., s. n., s. f. 1. Adj. De culoarea viorelei. 2. S. n. Culoare violetă (1), ultima din spectrul solar (după indigo); culoarea viorelei. 3. S. f. (Bot.) Toporaș. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. violet.
VIOLÉT, -Ă adj. De culoarea violetei, a micșunelei; vioriu, mov; liliachiu. // s.n. A șaptea culoare a spectrului solar. [Pron. vi-o-, pl. -eți, -ete. / fr. violet].
VIOLÉT, -Ă I. adj., s. n. (de) culoarea violetei (II); vioriu, mov; liliachiu. II. s. f. violă2. ( fr. violet, /II/ violette)
VIOLÉT adj., s. liliachiu, mov, vioriu, (livr.) lila (invar.), (rar) stânjeniu. (De culoare ~.)
violét adj. m. (sil. vi-o-), pl. violéți; f. sg. violétă, pl. violéte
violét s. n. (sil. vi-o-)
VIOLÉT1 n. Una din culorile fundamentale ale spectrului luminii, situată la marginea lui. /fr. violet
VIOLÉT2 ~tă (~ți, ~te) Care este de culoarea viorelelor; liliachiu-închis; stânjeniu. /fr. violet
VIOLÉTĂ ~e f. v. VIOREA. /fr. viollette
VIOLÉTĂ s.f. (Bot.) Viorea, toporaș, micșunea; violă2. [Pron. vi-o-. pl. -te. / fr. violette]
VIOLÉTĂ s. v. viorea.
violétă s. f., pl. violéte