VIOLENTÁRE, violentări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a violenta și rezultatul ei. [Pr.: -vi-o-] – V. violenta.
VIOLENTÁRE s.f. Acțiunea de a violenta și rezultatul ei; silire, siluire, forțare. [Pron. vi-o-. / violenta].
VIOLENTÁRE s. v. constrângere, forțare, obligare, silire.
violentáre s. f. (sil. vi-o-), g.-d. art. violentării; pl. violentări
VIOLENTÁ, violentez, vb. I. Tranz. (Livr.) A comite un act de violență; a constrânge, a sili, a forța. [Pr.: vi-o-] – Din fr. violenter.
A VIOLENTÁ ~éz tranz. A supune la ceva în mod violent; a trata cu violență; a forța. /fr. violenter
VIOLENTÁ vb. I. tr. A săvârși un act de violență; a constrânge, a sili, a forța. [Pron. vi-o-. / fr. violenter].
VIOLENTÁ vb. tr. a săvârși un act de violență; a constrânge, a sili. ( fr. violenter)
VIOLENTÁ vb. v. constrânge, face, forța, obliga, sili.
violentá vb. (sil. vi-o-), ind. prez. 1 sg. violentéz, 3 sg. și pl. violenteáză
VIOLENTA NEMO IMPERIA CONTINUIT DIU (lat.) nu poate ține mult o conducere bazată pe violență – Seneca, „Troades”, 2, 259.