VINTÍR, vintire, s. n. Unealtă de pescuit alcătuită dintr-o plasă întinsă pe mai multe cercuri. [Var.: vintíl, s. n.] – Din rus. venter.
VINTÍR s. (PESCUIT) vârșă.
vintír (-re), s. n. – Plasă de pescuit. Rus. venterĭ (Scriban).
vintír s. n., pl. vintíre
VINTÍR ~e n. Unealtă de pescuit, constând dintr-un sac de plasă, îmbrăcat pe cercuri dispuse unul deasupra altuia. /rus. ventelj