VINÍL s. n. Radical organic obținut din etilenă. – Din fr. vinyle.
VINÍL s.m. Radical organic, nesaturat, obținut prin îndepărtarea unui atom de hidrogen din molecula etilenei. [ germ. Vinyl, fr. vinyle].
VINÍL s. n. radical organic nesaturat, prin îndepărtarea unui atom de hidrogen din molecula etilenei. ( fr. vinyle)
viníl s. n.
POLIACETAT DE VINÍL s. v. acetat de polivinil.
policlorúră de viníl s. f. + prep. + s. n. (sil. -clo-)