VINDICATÍV, -Ă, vindicativi, -e, adj. (Livr.) Răzbunător. – Din fr. vindicatif.VINDICATÍV, -Ă adj. Înclinat, pornit către răzbunare; răzbunător. [ fr. vindicatif, cf. lat. vindicare – a răzbuna].VINDICATÍV, -Ă adj. răzbunător. ( fr. vindicatif)VINDICATÍV adj. v. dușmănos, ranchiunos, răzbunătorVindicativ ≠ nerăzbunătorvindicatív adj. m., pl. vindicatívi; f. sg. vindicatívă, pl. vindicatíveVINDICATÍV ~ă (~i, ~e) livr. Care caută să se răzbune; care nutrește dorința de răzbunare; răzbunător. /fr. vindicatif