VINDICATÍV, -Ă, vindicativi, -e, adj. (Livr.) Răzbunător. – Din fr. vindicatif.
VINDICATÍV, -Ă adj. Înclinat, pornit către răzbunare; răzbunător. [ fr. vindicatif, cf. lat. vindicare – a răzbuna].
VINDICATÍV, -Ă adj. răzbunător. ( fr. vindicatif)
VINDICATÍV adj. v. dușmănos, ranchiunos, răzbunător
Vindicativ ≠ nerăzbunător
vindicatív adj. m., pl. vindicatívi; f. sg. vindicatívă, pl. vindicatíve
VINDICATÍV ~ă (~i, ~e) livr. Care caută să se răzbune; care nutrește dorința de răzbunare; răzbunător. /fr. vindicatif