VÍNCLU, vincluri, s. n. 1. Piesă de lemn sau de metal formată din două laturi, cu ajutorul căreia se pot trasa sau măsura unghiuri. 2. Bară profilată din oțel sau din metale ușoare, care are în secțiune două aripi. – Din germ. Winkel.
VÍNCLU s.n. 1. Echer pentru trasat unghiuri; colțar. 2. Bară metalică profilată în formă de L, cu aripi egale sau neegale; cornieră. [ germ. Winkel].
VÍNCLU s. n. 1. echer pentru trasat unghiuri; colțar. 2. bară metalică profilată în formă de L, cu aripi (ne)egale; cornieră. ( germ. Winkel)
vínclu s. n., art. vínclul; pl. víncluri
VÍNCLU ~ri n. tehn. 1) Echer cu care se construiește sau se măsoară un unghi. 2) Bară de metal care formează în secțiune un unghi. [Sil. vin-clu] /germ. Winkel