VÍNCI, vinciuri, s. n. (Tehn.) 1. Troliu folosit pe bordul navelor. 2. Cric. – Cf. it. vinciglio.VINCI s.n. 1. Cric. 2. Troliu folosit pe bordul unei nave pentru ridicarea greutăților și pentru manevrarea ancorei. [ it. vinci, engl. winch].VINCI s. n. 1. troliu pe bordul navelor. 2. cric. (după it. vinciglio)VINCI s. (TEHN.) cric, (pop.) vârtej, (Transilv.) șaitău.VINCÍ vb. v. bate, birui, câștiga, izbândi, înfrânge, întrece, învinge.
vínci (-iuri), s. n. – 1. Cabestan. – 2. Pulie, scripete. – Tc. vinç, cf. ngr. βίντσι, bg. vint. Legătura cu țig. vinğ „legătură” (Graur 194) este improbabilă. Candrea se gîndea la it. vinciglio.vinci s. n., pl. vínciuriVINCI ~uri n. tehn. 1) Mecanism pentru ridicarea greutăților mari la înălțimi mici; cric. 2) Troliu folosit pe bordul unei nave pentru manevrarea ancorelor. /it. vinciglio