VÍNCI, vinciuri, s. n. (Tehn.) 1. Troliu folosit pe bordul navelor. 2. Cric. – Cf. it. vinciglio.
VINCI s.n. 1. Cric. 2. Troliu folosit pe bordul unei nave pentru ridicarea greutăților și pentru manevrarea ancorei. [ it. vinci, engl. winch].
VINCI s. n. 1. troliu pe bordul navelor. 2. cric. (după it. vinciglio)
VINCI s. (TEHN.) cric, (pop.) vârtej, (Transilv.) șaitău.
VINCÍ vb. v. bate, birui, câștiga, izbândi, înfrânge, întrece, învinge.
vínci (-iuri), s. n. – 1. Cabestan. – 2. Pulie, scripete. – Tc. vinç, cf. ngr. βίντσι, bg. vint. Legătura cu țig. vinğ „legătură” (Graur 194) este improbabilă. Candrea se gîndea la it. vinciglio.
vinci s. n., pl. vínciuri
VINCI ~uri n. tehn. 1) Mecanism pentru ridicarea greutăților mari la înălțimi mici; cric. 2) Troliu folosit pe bordul unei nave pentru manevrarea ancorelor. /it. vinciglio