VINÁRIȚĂ, vinarițe, s. f. Plantă erbacee cu frunze verticilate, cu flori mici, albe, plăcut mirositoare, folosită la parfumarea rufelor sau la aromatizarea unor băuturi (Asperula odorata). – Vin + suf. -ariță.
VINÁRIȚĂ s. (BOT.; Asperula odorata) sânzie-ne-de-pădure, (reg.) mama-pădurii.
vináriță s. f., g.-d. art. vináriței; pl. vinárițe
VINÁRIȚĂ ~e f. Plantă erbacee cu flori albe, folosită pentru proprietățile ei aromatice la parfumarea rufelor spălate sau pentru a da aromă unor băuturi etc. /vin + suf ~ariță