VÍKING, vikingi, s. m. Nume dat războinicilor, navigatorilor și negustorilor scandinavi care au întreprins, între secolele VII și X, numeroase expediții în Europa și în America de Nord. – Din fr. viking.
VÍKING s.n. (Ist.) Nume dat războinicilor, navigatorilor și negustorilor scandinavi din evul mediu. [ fr. viking].
VÍKING s. m. războinic, navigator și negustor scandinav din evul mediu; normand. ( fr. vikings)
víking s. m., pl. víkingi
VÍKING ~gi m. ist. 1) la pl. Populație nomadă care a locuit în nordul Europei în sec. VIII-XII, întreprinzând expediții în Europa și America de Nord. 2) Persoană care făcea parte din această populație. /fr. Vikings
VÍKINGI s. pl. v. normanzi.