VIJELIÓS, -OÁSĂ, vijelioși, -oase, adj. 1. Cu vijelie; ca vijelia; năvalnic. ♦ Bătut de furtună, bântuit de vijelie. 2. Fig. Violent, impetuos, aprig. [Pr.: -li-os] – Vijelie + suf. -os.
VIJELIÓS adj. v. aprig, furtunos, impetuos, impulsiv, iute, înflăcărat, înfocat, nă-valnic, nedomolit, nepotolit, nestăpî-nit, nestăvilit, precipitat, sălbatic, tumultuos, vehement, vertiginos, vio-lent.
VIJELIÓS adj., adv. 1. adj. v. furtunos. 2. adj. înviforat, năvalnic, viforos. (Furtună ~oasă.) 3. adv. v. valvârtej. 4. adj. v. focos.
vijeliós adj. m. (sil. -li-os), pl. vijelióși; f. sg. vijelioásă, pl. vijelioáse
VIJELIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care se caracterizează prin prezența vijeliei; cu vijelie. Noapte ~oasă. 2) (despre ape) Care curge cu vijelie. Râu ~. 3) fig. Care manifestă vervă în vorbe și în fapte. [Sil. -li-os] /vijelie + suf. ~os