VIITORÍME s. f. 1. (Înv.) Viitor (II 1). 2. Oamenii din viitor, generațiile viitoare; posteritate. [Pr.: vi-i-] – Viitor + suf. -ime.
VIITORÍME f. înv. 1) v. VIITOR II. 2) (cu sens colectiv) Totalitate a generațiilor viitoare; posteritate. [G.-D. viitorimii] /viitor + suf. ~ime
VIITORÍME s. posteritate, viitor, (înv.) viitorie. (~ va aprecia eforturile noastre.)
viitoríme s. f., g.-d. art. viitorímii