VIEȚUITÓR, -OÁRE, viețuitori, -oare, adj. (Înv. și pop.) Care viețuiește; (care este) în viață, viu. ♦ (Substantivat, f.) Vietate, ființă. [Pr.: -țu-i-] – Viețui + suf. -tor.
VIEȚUITÓR adj. v. viu.
viețuitór adj. m. (sil. vie-), pl. viețuitóri; f. sg. și pl. viețuitoáre
VIEȚUITOÁRE ~ori f. Ființă înzestrată cu facultatea de a simți și de a se mișca; vietate. [Si. vie-țu-i-] /a viețui + suf. ~tor
VIEȚUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care viețuiește; aflat în viață; trăitor; viu. /a viețui + suf. ~tor
VIEȚUITOÁRE s. v. animal.