VIERSUÍRE, viersuiri, s. f. Acțiunea de a viersui și rezultatul ei. – V. viersui.
viersuíre s. f., g.-d. art. viersuírii; pl. viersuíri
VIERSUÍ, viersuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A cânta, a îngâna un cântec. – Viers + suf. -ui.
VIERSUÍ vb. v. cânta, executa, interpreta, intona.
viersuí (a cânta) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. viersuiésc, imperf. 3 sg. viersuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. viersuiáscă