VIERMUIÁLĂ, viermuieli, s. f. Viermuire. [Pr.: -mu-ia-] – Viermui + suf. -eală.
VIERMUIÁLĂ s. v. forfotă.
viermuiálă s. f., g.-d. art. viermuiélii; pl. viermuiéli
VIERMUIÁLĂ ~iéli f. Mișcare neîntre-ruptă și haotică; viermăt; foială; forfoteală. [G.-D. viermuielii] / a viermui + suf. ~eală