VICÓNTE, viconți, s. m. Titlu de noblețe ereditar, inferior contelui și superior baronului; persoană care poartă acest titlu. – Din fr. vicomte.
VICÓNTE s.m. (În unele țări din Apus) Titlu de noblețe ereditar, intermediar între baron și conte; persoană care are acest titlu. [ fr. vicomte].
VICÓNTE s. m. titlu de noblețe ereditar, între baron și conte. ( fr. vicomte)
vicónte s. m., pl. vicónți
VICÓNTE ~ți m. (în unele țări; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Repre-zentant al nobilimii cu grad superior baronului și inferior contelui. /fr. vicomte