VICIÁT, -Ă, viciați, -te, adj. 1. (Despre aer) Devenit impropriu pentru respirație; stricat, infectat, alterat. ♦ Fig. Depravat, d*******t, corupt. 2. (Jur.; despre acte, dispoziții, etc.) Care a devenit nul (din cauza unor vicii). [Pr.: -ci-at. – Var.: (înv.) vițiát, -ă adj.] – V. vicia.
VICIÁT adj. 1. (Despre aer) Încărcat cu mirosuri grele; stricat, infectat. ♦ (Fig.) Depravat, corupt. 2. (Jur.; despre acte, dispoziții etc.) Vicios. [Pron. -ci-at. / vicia].
VICIÁT adj. 1. v. poluat. 2. infect, împuțit, puturos, rău-mirositor, (livr.) fetid, pestilențial. (Aer ~.) 3. v. irespirabil.
VICIÁT adj. v. vicios.
VICIÁ, viciez, vb. I. Tranz. 1. A strica, a altera puritatea aerului. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) corupe, a (se) deprava. 2. (Jur.) A face ca un act, o clauză etc. să fie nule, defectuoase. [Pr.: -ci-a] – Din fr. vicier.
A SE VICIÁ mă ~éz intranz. 1) (despre aer) A deveni infect; a se face greu de respirat; a se strica. 2) fig. (despre persoane) A ajunge în stare de declin moral; a se corupe; a decădea; a degrada; a se declasa; a se degenera; a se p******i. /fr. vicier
A VICIÁ ~éz tranz. 1) A face să se vicieze. 2) jur. (acte, clauze) A face să nu mai fie valabil. /fr. vicier
VICIÁ vb. I. tr. 1. A strica aerul, a-l face impropriu pentru respirație. ♦ (Fig.) A corupe, a deprava. 2. (Jur.) A face ca un act să fie defectuos, nevalabil, nul. [Pron. -ci-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind, part. -iat. / fr. vicier, cf. lat. vitiare].
VICIÁ vb. I. tr. 1. a strica aerul, a-l face impropriu pentru respirație. 2. (jur.) a face ca un act să fie defectuos, nevalabil, nul. II. tr., refl. (fig.) a (se) corupe. ( fr. vicier)
VICIÁ vb. 1. v. polua. 2. v. corupe.
A vicia ≠ a purifica
viciá vb. (sil. -ci-a), ind. prez. 1 sg. viciéz, 3 sg. și pl. viciáză, 1 pl. viciém (sil. -ci-em); ger. viciínd (sil. -ci-ind)