VIBRÁNT, -Ă vibranți, -te, adj. 1. Care vibrează, v******r; p. ext. care produce sunete. ◊ Consoană vibrantă (și substantivat, f.) = consoană lichidă (3) care se realizează printr-o succesiune rapidă de închideri și deschideri ale canalului fonator, determinată de vibrarea părții superioare a glotei, a uvulei, a vălului palatin sau a vârfului limbii. 2. Fig. Care exprimă, trădează sau produce o emoție puternică; emoționant, impresionant, patetic. – Din fr. vibrant.
VIBRÁNT, -Ă adj. 1. Care vibrează, care produce sunete. ◊ (Fon.) Consoană vibrantă (și s.f.) = consoană produsă prin atingerea ușoară a vârfului limbii de alveolele incisivilor superiori, formând succesiv mai multe ocluziuni alveolare foarte slabe și foarte scurte. 2. (Fig.) Emoționant, patetic, impresionant. [Cf. fr. vibrant].

VIBRÁNT, -Ă adj. 1. care vibrează, care produce sunete. ♦ consoană ~ă (și s. f.) = consoană care se pronunță prin vibrarea repetată a vârfului limbii la atingerea ușoară a alveolelor incisivilor superiori. 2. (fig.) care face să vibreze; emoționant, patetic. ( fr. vibrant)
VIBRÁNT adj. 1. tremurător, trepidant, v******r. (Corp elastic ~.) 2. v. înduioșător.
vibránt adj. m. (sil. -brant), pl. vibránți; f. sg. vibrántă, pl. vibránte
VIBRÁNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care vibrează; cu proprietatea de a vibra. 2) Care produce v******i; producător de v******i. ◊ Consoană ~tă consoană lichidă formată prin vibrarea unor părți ale aparatului articulator (a uvulei, a vălului palatin sau a vârfului limbii). 3) fig. Care exprimă o emoție foarte puternică; cu proprietatea de a emoționa puternic. [Sil. vi-brant] /fr. vibrant