VEZÍCĂ, vezici, s. f. 1. Organ cavitar care colectează temporar unele produse de excreție sau de secreție, pe care apoi le evacuează prin contracția fibrelor musculare din structura sa. 2. (În sintagma) Vezică înotătoare = organ al peștilor în formă de pungă, dezvoltat din intestin și umplut cu gaze, care servește la echilibru, la ridicarea și la coborârea în apă etc. – Din lat. vesica.
VEZÍCĂ s.f. 1. (Anat.) Organ cavitar în care se acumulează (temporar) un lichid; bășică. 2. (Biol.) Vezică înotătoare = organ plin cu gaze, caracteristic peștilor osoși, care determină ridicarea și coborârea peștelui în apă. [ lat. vesica, cf. fr. vessie].

VEZÍCĂ s. f. 1. (anat.) organ cavitar care colectează temporar unele produse de excreție sau secreție; bășică. ♦ ~ biliară = rezervor temporar al bilei în fosa colecistului de pe fața inferioară a ficatului; colecist; ~ ombilicală = sac vitelin. 2. (biol.) ~ înotătoare = organ plin cu gaze, caracteristic peștilor osoși, care determină ridicarea și coborârea peștelui în apă. ( lat. vesica)
VEZÍCĂ s. (ANAT.) 1. bășică. 2. vezică u*****ă = bășica udului. 3. vezică ombilicală v. sac vitelin. 4. vezică înotătoare = bășică înotătoare. (~ a peștilor.)
vezícă s. f., g.-d. art. vezícii; pl. vezíci
VEZÍCĂ ~ci f. Organ cavitar membranos, în care se înmagazinează lichide secretate de organism (pentru a fi evacuate). ~ u*****ă. ~ biliară. /lat. vesica