VEXÍL, vexile, s. n. (Bot.) Petală superioară a florilor leguminoaselor. – Din fr. vexille.
VEXÍL1 s.n. 1. Însemnele, steagul unei cohorte în armata romană. 2. Trupă orânduită într-un anumit corp. 3. Steag al unei nave, pavilion. // (Și în forma vexili-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „steag”, „stindard”. [ lat. vexillum, cf. fr. vexille].
VEXÍL2 s.n. Petală superioară a florilor leguminoaselor, care formează stegulețul. V. stindard (3) [în DN]. [ fr. vexille].
VEXÍL1 s. n. 1. însemnele, steagul unei cohorte în armata romană. 2. trupă orânduită într-un anumit corp. 3. steag al unei nave, pavilion. ( lat. vexillum, fr. vexille)
VEXÍL2 s. n. 1. petală superioară a florilor leguminoaselor care formează stegulețul. 2. ansamblul barbelor de aceeași parte a rahisului unei pene de pasăre. ( fr. vexille)
vexíl s. n., pl. vexíluri