VEXATÓRIU, -IE, vexatorii, adj. (Livr.) Care vexează, contrariază; jignitor, ofensator. – Din fr. vexatoire.
VEXATÓRIU, -IE adj. (Liv.) Contrariant; ofensator, jignitor; vexant. [Pron. -riu. / cf. fr. vexatoire].

VEXATÓRIU, -IE adj. ofensator, jignitor; vexant. ( fr. vexatoire)
VEXATÓRIU adj. v. injurios, insultător, jignitor, ofensator.
vexatóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. sg. vexatórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. vexatórii
VEXATÓRIU ~e (~i) livr. (despre vorbe sau acțiuni) Care vexează; în stare să vexeze. /fr. vexatoire