VETERINÁR, -Ă, veterinari, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care se referă la prevenirea, combaterea și vindecarea bolilor de care suferă animalele (domestice). 2. Adj., s. m. (Medic, tehnician, agent) care practică medicina veterinară. – Din fr. vétérinaire, lat. veterinarius.
VETERINÁR, -Ă adj. Referitor la bolile animalelor. ◊ Medic veterinar (și s.m.) = medic pentru animale. // s.m. Tehnician, agent specialist în medicina pentru animale. [ fr. vétérinaire, cf. lat. veterinarius].

VETERINÁR, -Ă I. adj. referitor la bolile animalelor. II. s. m. medic, tehnician, specialist în medicina veterinară. ( fr. vétérinaire, lat. veterinarius)
VETERINÁR s. (înv. și reg.) nalbant, (reg.) nălbar. (E de profesie ~.)
veterinár adj. m., s. m., pl. veterinári; f. sg. veterináră, pl. veterináre
VETERINÁR1 ~ă (~i, ~e) Care ține de prevenirea și vindecarea bolilor la animale; propriu prevenirii și vindecării bolilor la animale. /lat. veterinarius, ~a, fr. veteri-naire, germ. veterinär
VETERINÁR2 ~i m. Medic specializat în tratarea bolilor la animale. /lat. veterinarius, ~a, fr. veterinaire, germ. veterinär