VESTÁLĂ, vestale, s. f. (La romani) Preoteasă care întreținea focul sacru în templul zeiței Vesta; p. ext. (azi livr.) femeie virtuoasă. – Din fr. vestale, lat. vestalis.VESTÁLĂ s.f. 1. (Ant.) Preoteasă a zeiței Vesta, care întreținea focul sacru în templul acesteia. 2. (Fig.) Femeie castă. [ lat. vestalis, cf. fr. vestale].
VESTÁLĂ s.
f. (la romani) preoteasă a zeiței Vesta, care întreținea focul sacru în templul acesteia. ◊ femeie virtuoasă. ( fr.
vestale, lat.
vestalis)
vestálă s. f., g.-d. art.
vestálei; pl.
vestáleVESTÁLĂ ~e f. 1)
(la romani) Preoteasă care întreținea focul sacru în templul zeiței Vesta. 2)
fig. livr. Femeie virtuoasă. /fr.
vestala, lat.
vestalis, it.
vestale