VEȘNICÍE, veșnicii, s. f. Durată care nu are nici început, nici sfârșit, care nu se supune nici unei determinări temporale; eternitate, vecie. ◊ Loc. adv. Pe (sau pentru) veșnicie = pentru totdeauna. ♦ Durată nelimitată în viitor. ♦ (Prin exagerare) Perioadă foarte lungă. [Var.: (înv. și pop.) vecinicíe s. f.] – Veșnic + suf. -ie.
VEȘNICÍE s. eternitate, nemurire, vecie, (livr.) perpetuitate, (reg.) săvârșie, (înv.) nemuritorie. (Fapta sa i-a asigurat ~.)
veșnicíe s. f., art. veșnicía, g.-d. art. veșnicíei; pl. veșnicíi, art. veșnicíile
VEȘNICÍE ~i f. 1) Ființare fără sfârșit; vecie; eternitate. 2) Caracter veșnic. 3) Peri-oadă de timp foarte lungă. 4) Durată care are un început, dar nu are sfârșit. [G.-D. veșniciei] /veșnic + suf. ~ie